ISCODI (-odesc) I. vb. tr. 1 A cerceta, a spiona: Ștefan puse de iscodi și află totul ce voia (ISP.); trebuie să fie un trămis de undeva, pentru a ~ casele oamenilor (CRG.) ¶ 2 A născoci: acei înrăutățiți au iscodit deosebite pîri mincinoase (NEGR.); el își frămînta mintea ca să iscodească o minciună gogonată (ALECS.). II. vb. refl. A se ivi, a se arăta: acolo, la pădurea neagră, se iscodise o scorpie (ISP.) [vsl. sŭhoditi].