ISCHIOTOMIE s. f. rezecție a osului ischion. (< fr. ischiotomie)

ISCHIO- „șold, ischion, bazin”. ◊ gr. iskhion „șold” > fr. ischio-, germ. id., engl. id. > rom. ischio-. □ ~mel (v. -meli), s. m., făt teratologic cu un membru supranumerar atașat de regiunea ischiatică; ~pag (v. -pag), s. m., monstruozitate bigemelară în care feții sînt uniți prin regiunea lor sacrală sau ischiatică; ~pagie (v. -pagie), s. f., anomalie care caracterizează monștrii ischiopagi; ~pubiotomie (v. pubio-, v. -tomie), s. f., operație chirurgicală obstetricală, constînd în secționarea ischionului, a pubisului și a arcadei crurale; ~tomie (v. -tomie), s. f., rezecție chirurgicală a osului ischion.