Definiția cu ID-ul 499943:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
irumpe (irump, irumpt), vb. – A ieși la iveală dintr-o dată, a năvăli. Lat. irrumpe (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui ru(m)pe. Part. nu se folosește. – Der. irupți(un)e, s. f., din fr. irruption.