7 definiții pentru irmologhion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

irmologhion sn [At: TDRG / Pl: ? / E: ngr ἑιρμoλoγιον[1]] (Grî) Carte care cuprinde irmoase. corectată

  1. În original, greșit tipărit: ἑιρμoγιον LauraGellner

irmologhion n. carte cuprinzătoare de irmosuri. [Gr. mod.].

irmológhion și -ón n., pl. oane (ngr. irmológion d. irmós, irmos, și lógion ca’n ana-loghion saŭ oro-logiŭ). Cartea care cuprinde irmoasele.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

irmologhión, s.n. (înv.) carte care cuprinde melodii bisericești (irmoase).

irmologhion v. catavasier (2).

irmologhion calofonicon, carte în notație (IV) psaltică (biz.) care cuprinde o selecție din irmoasele* canoanelor* sărbătorilor de peste tot anul, așezate după ehuri*, în varianta unor „cântări împodobite, înfrumusețate”. Manuscrisul Irmologhion calofonicon, al lui Macarie Ieromonahul (BAR, ms. rom. 1685, „scris cu însuși mâna sa în Monastirea Neamțului, anul 1833”), cuprinde 120 irmoase*, „frumos viersuitoare”, cum le numește autorul. Cf. Popescu, N.M., Viața și activitatea dascălului de cântări Macarie Ieromonahul, Buc., 1908, p. 87-90.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

irmologhión, irmologhioane s. n. (Înv.) Carte bisericească de psaltichie care conține irmoase, tipărită în Țara Românească sub acest titlu pentru bis. din Transilvania și Banat; catavasier, octoihul mic. [Var.: irmológhiu s. n.] – Din gr. irmologhion.

Intrare: irmologhion
irmologhion substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irmologhion
  • irmologhionul
  • irmologhionu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • irmologhion
  • irmologhionului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)