2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a ipotezá vb., ind. prez. 1 sg. ipotezéz

Intrare: ipotezare
ipotezare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipotezare
  • ipotezarea
plural
  • ipotezări
  • ipotezările
genitiv-dativ singular
  • ipotezări
  • ipotezării
plural
  • ipotezări
  • ipotezărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ipoteza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ipoteza
  • ipotezare
  • ipotezat
  • ipotezatu‑
  • ipotezând
  • ipotezându‑
singular plural
  • ipotezea
  • ipotezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ipotezez
(să)
  • ipotezez
  • ipotezam
  • ipotezai
  • ipotezasem
a II-a (tu)
  • ipotezezi
(să)
  • ipotezezi
  • ipotezai
  • ipotezași
  • ipotezaseși
a III-a (el, ea)
  • ipotezea
(să)
  • ipotezeze
  • ipoteza
  • ipoteză
  • ipotezase
plural I (noi)
  • ipotezăm
(să)
  • ipotezăm
  • ipotezam
  • ipotezarăm
  • ipotezaserăm
  • ipotezasem
a II-a (voi)
  • ipotezați
(să)
  • ipotezați
  • ipotezați
  • ipotezarăți
  • ipotezaserăți
  • ipotezaseți
a III-a (ei, ele)
  • ipotezea
(să)
  • ipotezeze
  • ipotezau
  • ipoteza
  • ipotezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)