ipostază În DN, ipostază, cu varianta ipostas, e explicat prin franceză; în DLRM, ipostază, cu varianta înv. ipostas, vine din slavă (v.sl. иposтacь), iar acolo din greacă; în CADE, ipostas (fără varianta ipostază !) e din greacă; în DA, ipostas, cu varianta ipostază, e din gr. ὑπόστασις sau din slav. bis. ипocтacь. TDRG nn are decît ipostas, din greacă; DU numai ipostas, fără etimologie; Scriban are ipostază din v. gr. ὑπόστασις și, învechit, ipostas, din neogreacă; Ciorănescu, în fine, mai aproape de realitate, are ipostas din greacă (sec. XVIII), dublet al lui hipostază din franceză, care l-a înlocuit complet. Terminația și mai ales accentul pledează pentru originea slavă: din greacă am fi avut ipóstasis sau, cel mult, ipóstas. Este evident apoi ca ipostază vine din franțuzește.