ipen [At: VAIDA / V: ipăn, ~e, ipine / E: mg épsen] 1 ain (Mgm; Trs; d. persoane) Sănătos. 2 av Tocmai.

ipăn ain, av vz ipen

ipene ain, av vz ipen

ipine¹ ain, av vz ipen

ipen adj. invar. și adv. (înv.) 1. (adj. invar.; despre persoane) întreg, sănătos. 2. (adv.) tocmai.

ipen, -ă, ipeni, -e, adj. – (reg.) 1. Întreg (din punct de vedere fizic). 2. Sănătos: „Care putea fugi mai ipen, acela scăpa, care era mai slab, acolo rămânea mort” (Bilțiu, 1999: 122). – Din magh. épsen (MDA).