IOSIF, Ștefan Octavian (1875-1913, n. Brașov), poet român. Versuri melodioase, pline de sensibilitate, evocând peisajul rural și trecutul patriarhal („Patriarhale”, „Poezii”); lirică elegiacă, dominată de sentimentul dezrădăcinării și al melancoliei erotice („Cântece”). Versuri satirico-umoristice („Caleidoscopul lui A. Mirea”) în colab. cu D. Anghel, proză memorialistică („Cireșul lui Lucullus”) și lucrări dramatice („Legenda funigeilor”, „Cometa”). Traduceri din Goethe, Schiller, Lenau, Heine.