INTUIȚIE. Subst. Intuiție, intuire, presentiment, presimțire, presimțămînt (rar); instinct, al șaselea simț. Anticipare, anticipație; clarviziune, prevedere, previziune; presupunere, presupus (pop. și fam.), presupoziție (rar), supoziție, ipoteză, pretumție (livr.). Ghicire, ghicit, prorocire, prorocie (rar), profeție, vaticiniu, vaticinație, prevestire, prezicere. Intuiționism. Adj. Intuitiv; instinctiv, instinctual. Ipotetic, prezumtiv. Vb. A avea intuiție, a intui, a ghici, a presimți, a avea o presimțire, a simți, a-și da seama, a băga de seamă, a sesiza, a pricepe (dinainte); a înțelege; a anticipa, a prevedea, a întrevedea (fig.); a presupune; a prezice, a profeți, a vaticina. Adv. (În mod) intuitiv, prin intuiție, pe ghicite, din instinct, instinctiv. V. cunoaștere, gîndire, idee, imaginație, inteligență, prezicerea viitorului.