intuba vb. I (med.) A introduce în organism (medicamente, mâncare) cu ajutorul unui tub ◊ „[Omul] a fost introdus într-un plămân artificial, i s-au intubat lichide calde în stomac și, treptat, inima pacientului a început să bată.” R.l. 22 I 77 p. 6 (din in- + tub + -a; cf. it. intubare; DN3, DEX-S)