introitus^[1] sni [At: DN³ / P: ~ro-i~ / E: lat introitus] (Rel) Rugăciune de început a mesei. corectat(ă)

INTROITUS s.n. (Rel.) Rugăciune de început a mesei. [Pron. -tro-i-. / < lat. introitus – intrare].

INTROITUS s. n. rugăciune cântată de cor la începutul misei. (< lat. introitus, intrare)

introitus (cuv. lat.: < antiphona ad introitum), cânt procesional cu caracter antifonic*, extras de obicei dintr-un psalm* și cântat de cor la începutul miselor*. Textul este biblic. Utilizat în cadrul serviciului religios încă din sec. 5, pentru a acompania cortegiul de intrare a oficiantului, i. a cunoscut restrângerea treptată a dimensiunilor sale astfel încât, de la versetele unui psalm, cântat integral sau fragmentat, s-a ajuns la 1-2 versete ce încadrau Gloria*. În sec. 15-16 se întrebuințau chiar 2 i. cântate în manieră responsorială de 2 coruri diferite. Sin.: ingressa (< officium ad praelegendum). V. Kyrie eleison.