intrare 1. Debutul unui pasaj; începutul unei partide (2), al unui instrument (ex.: intrările unui subiect* de fugă*); i. se numește, în canon (4), și semnul prin care se marchează locul (momentul) unde începe fiecare din vocile (2) imitante. 2. Indicarea în execuție a unei piese muzicale în asamblu (1, 2) (simf. coral, uneori cameral), a debutului fiecărei partide printr-un gest al dirijorului [v. Auftakt (2)].