Definiția cu ID-ul 922964:
Jargon
INTRANZITIVITATE s. f. (cf. fr. intransitivité): proprietate intrinsecă a verbelor de a nu putea primi, într-un context dat, un complement direct sau o subordonată completivă directă.
INTRANZITIVITATE s. f. (cf. fr. intransitivité): proprietate intrinsecă a verbelor de a nu putea primi, într-un context dat, un complement direct sau o subordonată completivă directă.