O definiție pentru intervievator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intervievatór s. m., pl. intervievatóri

Intrare: intervievator
intervievator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intervievator
  • intervievatorul
  • intervievatoru‑
plural
  • intervievatori
  • intervievatorii
genitiv-dativ singular
  • intervievator
  • intervievatorului
plural
  • intervievatori
  • intervievatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)