INTERSTELÁR, -Ă (< fr. {i}; {s} inter- + lat. stella „stea”) adj. Referitor la spațiul dintre stele. ◊ Comunicații interstelare = ansamblul mijloacelor de contactare a vieții inteligente de pe alte planete. Căutarea vieții în spațiul cosmic a început în 1960, prin folosirea radiotelescoapelor pentru detectarea eventualelor semnale venite din Univers (prima încercare de detecție a fost făcută cu ajutorul radiotelescopului de la Green Bank, Virginia de Vest) sau pentru emisia unor mesaje către alte planete (ex. mesajul emis în 1974 de radiotelescopul de la Arecibo, Puerto Rico). De asemenea, stațiile Pioneer 10 și Voyager, lansate în 172, respectiv 1977, au purtat mesaje cosmice: prima – o plăcuță din aluminiu, aurită, gravată, ce prezintă locația Pământului și aspectul general al ființelor omenești; a doua, un disc microsion din cupru, protejat cu aluminiu, aurit (diametrul 30 cm), intitulat „Sunetele Pământului” (conține un rezumat al cunoștințelor actuale de biologie, matematică, chimie, texte în 60 de limbi, fragmente muzicale, sunete – ciripit de păsări, glasuri omenești, zgomote tehnice etc.). ◊ Materie i. = materie sub formă de gaz și praf, prezentă în spațiul i. și care reprezintă c. 10% din masa Galaxiei. Este formată din hidrogen, heliu, praf stelar, molecule de dioxid de carbon, apă, amoniac etc. Provine din erupțiile unor nove sau exploziile unor supernove, fiind deplasată de vântul stelar.