6 definiții pentru interpuncție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interpuncție sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E:ger Interpunktion] (Nob) Interpunctuație.

INTERPÚNCȚIE s.f. Punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziții. [Gen. -iei. / cf. lat. interpunctio, fr. interponction].

INTERPÚNCȚIE s. f. punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziții. (< fr. interponction, lat. interpunctio)

interpuncți(un)e f. punerea semnelor de repaos între cuvinte sau propozițiuni.

*interpuncțiúne f. (lat. inter-púnctio, -ónis. V. puncțiune). Punctuațiune. – Și -úncție.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERPÚNCȚIE s. f. (cf. lat. interpunctio, fr. interponction): punerea semnelor de repaos între cuvinte sau propoziții.

Intrare: interpuncție
interpuncție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpuncție
  • interpuncția
plural
genitiv-dativ singular
  • interpuncții
  • interpuncției
plural
vocativ singular
plural