6 definiții pentru interpuncție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
interpuncție sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E:ger Interpunktion] (Nob) Interpunctuație.
INTERPÚNCȚIE s.f. Punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziții. [Gen. -iei. / cf. lat. interpunctio, fr. interponction].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPÚNCȚIE s. f. punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziții. (< fr. interponction, lat. interpunctio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interpuncți(un)e f. punerea semnelor de repaos între cuvinte sau propozițiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*interpuncțiúne f. (lat. inter-púnctio, -ónis. V. puncțiune). Punctuațiune. – Și -úncție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INTERPÚNCȚIE s. f. (cf. lat. interpunctio, fr. interponction): punerea semnelor de repaos între cuvinte sau propoziții.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: interpuncție
interpuncție substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||