2 definiții pentru interpelant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
interpelant, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. IV, 174 / Pl: ~nți, ~e / E: fr interpellant] 1-6 Interpelator (1-6).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
interpelant s. m., pl. interpelanți
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: interpelant
interpelant substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)