Definiția cu ID-ul 1112232:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interjecție / [At: CANTEMIR, IST. 147 / V: (înv) ~rie~, întreiepciune, ~iune / Pl: ~ii / E: fr interjection, lat interiectio, -onis[1]] (Grm) Parte de vorbire neflexibilă, fără funcție sintactică, ce exprimă stări sufletești sau imită sunete, zgomote etc. corectată

  1. Etimol. latină tipărită greșit în original: interjiectio, -onis LauraGellner