INTERGLACIÁR, -Ă (< fr.; {s} inter- + lat. glacialis „înghețat”) s. n., adj. 1. S. n. Fază de încălzire generală a climei care determină topirea și retragerea ghețarilor pleistoceni de calotă din Europa Centrală și Sudică și din zonele temperate ale emisferei boreale spre regiunile polare. I. separă două faze glaciare al căror nume îl poartă: I. Günz-Mindel, I. Mindel-Riss și I. Riss-Würm. I. este pus în evidență de studiile palinologice, de prezența solurilor intercalate între depozitele glaciare și de fenomenele periglaciare. 2. Adj. Care se referă la interglaciație, care îi aparține acesteia (ex. fază i.).