4 definiții pentru interfix


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interfix sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: nct] (Lin) Segment constituit din consoana -l-, precedată cel mai adesea de o vocală și intercalat la joncțiunea temei cu sufixul.

INTERFÍX s.n. (Lingv.) Segment constituit din consoana -l- precedată (cel mai adesea) sau nu de o vocală și intercalat la joncțiunea temei cu sufixul. [Et. incertă].

INTERFÍX s. n. segment din structura unui cuvânt sau a unei forme flexionare plasată între rădăcină și un sufix (lexical sau gramatical) ori o desinență și analizat de obicei împreună cu afixul următor. (< inter1- + /a/fix)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERFÍX s. n. (et. incertă): segment constituit din consoana -l precedată (cel mai adesea) sau nu de o vocală și intercalat la jonctura temei cu sufixul.

Intrare: interfix
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interfix
  • interfixul
  • interfixu‑
plural
  • interfixe
  • interfixele
genitiv-dativ singular
  • interfix
  • interfixului
plural
  • interfixe
  • interfixelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)