4 definiții pentru interfix
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
interfix sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: nct] (Lin) Segment constituit din consoana -l-, precedată cel mai adesea de o vocală și intercalat la joncțiunea temei cu sufixul.
INTERFIX s.n. (Lingv.) Segment constituit din consoana -l- precedată (cel mai adesea) sau nu de o vocală și intercalat la joncțiunea temei cu sufixul. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERFIX s. n. segment din structura unui cuvânt sau a unei forme flexionare plasată între rădăcină și un sufix (lexical sau gramatical) ori o desinență și analizat de obicei împreună cu afixul următor. (< inter1- + /a/fix)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INTERFIX s. n. (et. incertă): segment constituit din consoana -l precedată (cel mai adesea) sau nu de o vocală și intercalat la jonctura temei cu sufixul.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
interfix, interfixesubstantiv neutru
- 1. Segment constituit din consoana -l- precedată (cel mai adesea) sau nu de o vocală și intercalat la joncțiunea temei cu sufixul. DN
-