O definiție pentru interdictiv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interdictív adj. m., pl. interdictívi; f. sg. interdictívă, pl. interdictíve

Intrare: interdictiv
interdictiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interdictiv
  • interdictivul
  • interdictivu‑
  • interdicti
  • interdictiva
plural
  • interdictivi
  • interdictivii
  • interdictive
  • interdictivele
genitiv-dativ singular
  • interdictiv
  • interdictivului
  • interdictive
  • interdictivei
plural
  • interdictivi
  • interdictivilor
  • interdictive
  • interdictivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)