2 definiții pentru insițiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
insițiune sf [At: DN4 / Pl: ~ni / E: lat insitio, -onis, „altoire”] (Hld) Partiție realizată în câmpul unui scut, centru al vârfului inferior al scutului triunghiular.
INSIȚIÚNE s. f. (herald.) partiție realizată în câmpul unui scut, centru al vârfului inferior al scutului triunghiular. (< lat. insitio, altoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: insițiune
insițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |