ingă, (îngă, ningă), prep. – Lângă: „Măderan crescut în iarbă, / Măi mândruluț d’ingă apă” (Papahagi, 1925: 185), „Tre’ ghezeșu p’îngă tine” (Papahagi, 1925: CVI). – „Ca formă, acest ningă îl putem apropia de prepoziția arom. nângă (sau ningă) însemnând lângă și rezultat prin asimilarea din lângă < nângă (> ningă)” (Papahagi, 1925: 159); din lângă (< lat. longum ad).