ingă, (îngă, ningă), prep. – Lângă: „Măderan crescut în iarbă, / Măi mândruluț d’ ingă apă” (Papahagi 1925: p.185). „Ca formă, acest ningă îl putem apropia de prepoziția arom. nângă (sau ningă) însemnând ”lângă„ și rezultat prin asimilarea din lângă < nângă (>ningă)” (Papahagi 1925: 159).