2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFIBULÁ vb. tr. a supune infibulației. (< fr. infibuler, lat. infibulare)

Intrare: infibulare
infibulare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infibulare
  • infibularea
plural
  • infibulări
  • infibulările
genitiv-dativ singular
  • infibulări
  • infibulării
plural
  • infibulări
  • infibulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: infibula
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infibula
  • infibulare
  • infibulat
  • infibulatu‑
  • infibulând
  • infibulându‑
singular plural
  • infibulea
  • infibulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infibulez
(să)
  • infibulez
  • infibulam
  • infibulai
  • infibulasem
a II-a (tu)
  • infibulezi
(să)
  • infibulezi
  • infibulai
  • infibulași
  • infibulaseși
a III-a (el, ea)
  • infibulea
(să)
  • infibuleze
  • infibula
  • infibulă
  • infibulase
plural I (noi)
  • infibulăm
(să)
  • infibulăm
  • infibulam
  • infibularăm
  • infibulaserăm
  • infibulasem
a II-a (voi)
  • infibulați
(să)
  • infibulați
  • infibulați
  • infibularăți
  • infibulaserăți
  • infibulaseți
a III-a (ei, ele)
  • infibulea
(să)
  • infibuleze
  • infibulau
  • infibula
  • infibulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)