O definiție pentru infibulare
Explicative DEX
INFIBULA vb. tr. a supune infibulației. (< fr. infibuler, lat. infibulare)
Intrare: infibulare
infibulare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||