Definiția cu ID-ul 719879:


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INEL (lat. annelus) 1. Cerc mic de metal (prețios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget. ◊ I. de logodnă = verighetă. ◊ Expr. Tras (ca) prin(tr-un) inel = subțire, zvelt. 2. Obiect în formă de cerc, cu diverse întrebuințări practice. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastică constituit din două cercuri metalice atârnate fiecare de câte o frânghie, la o anumită distanță de pământ, și la care gimnastul execută, ținându-se cu mâinile de ele, exerciții impuse sau liber alese; p. ext. probă sportivă care se execută la acest aparat. 3. Inele anuale = zone inelare concentrice din tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase ori striuri concentrice de pe solzii, operculele, otolitele și de pe alte formațiuni osoase ale peștilor, care permit evaluarea vârstei acestora; la plante indică și creșterea în grosime. 4. (MAT.) Mulțime de elemente pentru care sunt definite două legi de compunere, una numită adunare, iar cealaltă înmulțire, astfel încât mulțimea să formeze grup comutativ față de adunare, înmulțirea să fie asociativă, cu elemente neutru (unitate), și să fie distributivă față de adunare (ex. mulțimea numerelor întregi este un i.). ◊ I. comutativ (abelian) = i. pentru care a doua operație este comutativă. ◊ I. unitar (sau cu unitate) = (înv.) i. pentru care a doua operație are elementul unitate (neutru). ◊ I. fără divizori ai lui zero v. divizor. 5. (METEOR.) I. lui Bishop = fotometeor reprezentat printr-un inel format în jurul Soarelui sau al Lunii, de culoare albăstruie la partea interioară și brună-roșiatică la cea exterioară, format când atmosfera conține cantități importante de pulberi fine, mai ales de natură vulcanică. 6. (BIOL.) Inelele lui Balbiani = îngroșări caracteristice ale benzilor cromozomilor politeni care sintetizează intens ARN-ul.