INEL (pl. -ele) sn. 1 Cerc de fier sau de alt metal pentru legat ceva, verigă, belciug: ~ele lanțului ¶ 2 Cerculeț de aur, de argint, etc., ce se pune în deget (🖼 2652): ~ de logodnă, de cununie; Ⓕ: tras ca prin ~, svelt, cu talia subțire ¶ 3 ⛹ pl. Două belciuge mari de fier atîrnate de frînghii ce sînt legate de un portic de gimnastică (🖼 2653) ¶ 4 pr. ext. Tot ce seamănă cu un inel: a) cîrlionț, buclă: ~ele părului, negru ca păcura (DLVR.); b) despre părțile corpului unui vierme: ~ele viermelui [lat. a n e l l u s].