INDUCȚIE, inducții, s. f. 1. Metodă de gîndire cu ajutorul căreia se trece de la particular la general, de la consecință la principiu, de la efecte la cauză. În cercetările științifice, inducția este însoțită neapărat de deducție. 2. (Fiz.; în expr.) Inducție magnetică = mărime care caracterizează cîmpul electric și este egală cu produsul dintre intensitatea cîmpului magnetic și permeabilitatea magnetică a materialului în care se găsește cîmpul. Inducție electrică = mărime care caracterizează cîmpul electric și este egală cu produsul dintre intensitatea cîmpului electric și constanta dielectrică a materialului în care se găsește cîmpul. Inducție electromagnetică = producerea unui cîmp electric care are forță electromotoare, prin variația cîmpului magnetic.