Definiția cu ID-ul 964635:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INDEPENDENȚĂ. Subst. Independență, libertate, neatîrnare, slobozenie (pop.), slobozire (pop.), suveranitate; autonomie; nesupunere, neascultare, răzvrătire, nonconformism, neconformism, iconoclasm, indocilitate (rar). Eliberare, liberare (pop.), scăpare, dezrobire, descătușare, emancipare, emancipație (înv.). Fire independentă; neconformist, nonconformist; iconoclast. Eliberator, dezrobitor. Adj. Independent, neatîrnat, slobod (pop.), liber, de sine stătător, autonom, de capul său; nesupus, neascultător, neînțelegător, nonconformist, neconformist, indocil (rar), iconoclast, răzvrătit. Dezrobit, descătușat, emancipat. Cu personalitate, original. Eliberator, dezrobitor. Vb. A fi independent, a manifesta independență, a da dovadă de independență; a avea convingeri proprii; a nu se supune, a se ridica, a se revolta, a se răzvrăti; a se elibera, a se libera (pop.), a (se) dezrobi, a (se) descătușa (fig.), a se emancipa. A lăsa liber, a slobozi (pop.), a elibera, a pune în libertate, a da drumul, a lăsa în voia lui. Adv. (În mod) independent, liber, autonom; de sine stătător. V. indisciplină, individualism, libertate, opoziție, originalitate, răzvrătire.