impuls s. n. (telef.) Unitate de măsură care stă la baza taxării convorbirilor telefonice ◊ „În telefonia urbană, o convorbire este egală cu un impuls, indiferent de durată. În ceea ce privește convorbirile interurbane prin automat, înregistrarea și tarifarea este diferită: zona I, până la 100 km – un minut egal cu 7,5 impulsuri, adică 1,50 lei [...]” R.l. 11 VI 74 p. 3. ◊ „Scurtează [convorbirea], rogu-te, impulsurile ne mănâncă.” R.lit. 25 XI1 XII 92 p.1. ◊ „Afli că impulsul s-a făcut 6 lei.” R.lit. 35/93 p. 12; v. și prefix (din engl. impulse; cf. it. impulso; DEX, DN3 – alte sensuri)