Definiția cu ID-ul 922068:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMPERATÍV, -Ă adj. (< lat. imperativus, cf. fr. impératif): în sintagmele enunțiativă imperativă, interogativă imperativă, mod imperativ și propoziție imperativă (v.).