* IMPERATIV I. adj. 1 Poruncitor: ton ~ ¶ 2 ⏲ Mandat ~, obligațiunea deputatului ales de a vota totdeauna așa cum i-au cerut alegătorii ¶ 3 📖 Propozițiune ~ă, aceea care conține un verb la imperativ sau care exprimă a poruncă. II. (pl. -ive) sn. 📖 Mod al verbului care exprimă o poruncă sau o rugăminte [fr. < lat.].