imobilism s. n. Lipsă a schimbărilor sau progresului, inacțiune ◊ „În fața măsurii abuzive a patronatului, sindicatul piloților n-a depus armele și solicită cu insistență reluarea dialogului. [...] După primele 48 de ore de imobilism, dialogul încă n-a început.” Sc. 24 II 71 p. 7 (din fr. immobilisme; DEX, DN3 – sensuri ideologizate)