O definiție pentru imblătit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imblătít s. n.

Intrare: imblătit
imblătit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imblătit
  • imblătitul
  • imblătitu‑
plural
  • imblătituri
  • imblătiturile
genitiv-dativ singular
  • imblătit
  • imblătitului
plural
  • imblătituri
  • imblătiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)