IMAGÍSM (< engl., fr.; „les imagistes”, termen aparținând lui Ezra Pound) s. n. Mișcare antiromantică apărută în poezia engleză și americană (1909-1917) sub influența lui W. Whitman, a simboliștilor francezi, a poeziei clasice greco-latine, japoneze și chineze, ca și a esteticii lui T.E. Hulme. Reprezentanții i., Amy Lowell, R. Aldington, Hilda Doolittle, D.H. Lawrence, J.G. Fletcher, F.S. Flint, J. Joyce (dintre care primii trei și teoreticieni), cultivă expresia lapidară, maxima concentrare structurală, exactitatea și concretețea limbajului comun, subiectele „triviale”, ritmurile noi, imaginea pură, metafora complexă și încifrată, jocul de ritmuri, versul liber ca mijloc de concepere a „lumii haotice”,. Mai mult decât în poezia pe care a generat-o, i. rezidă în disciplinarea discursului poetic și în reînnoirea limbajului, în beneficiul poeziei anglo-saxone de mai târziu.