ILOTISM s. n. (Livr.; în Antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme.

ilotism sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr ilotisme] 1 (Ant) Condiție a unui ilot (1). 2 (Liv; rar) Stare de asuprire. 3 (Liv; pex) Stare de ignoranță. 4 (Rar) Decădere morală.

ILOTISM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme.

ILOTISM s.n. Condiția, starea unui ilot. ♦ (Fig.) Stare de asuprire, de ignoranță; îndobitocire. [< fr. ilotisme].

ILOTISM s. n. 1. condiție, stare a unui ilot. 2. (fig.) (stare de) abjecție, decădere, ignoranță. (< fr. ilotisme)

ilotism n. 1. stare de ilot; 2. fig. stare de mare ticăloșie.

*ilotízm n. (d. Ilot). Starea de ilot. Fig. Mare mizerie, ignoranță și dispreț din partea lumiĭ.