iliton sn [At: (a. 1821) IORGA, S. D XIII, 128 / E: ngr εἰλητόν, vsl илитοнъ] (Bis; înv) Pânză cu care se învelește locul din altar unde sunt ținute vasele pentru sfintele daruri.

ilit s. n. Pânză, de regulă de in, în care se învelește antimisul și care simbolizează năframa cu care a fost legat capul lui Iisus Hristos când a fost înmormântat; cămașă. [Var.: iliton s. n.] – Din gr. iliton.