ILIO- „șold, bazin, iliac”. ◊ L. ilia, ium „șold, pîntece” > fr. ilio-, germ. id., it. id. > rom. ilio-. □ ~pag (v. -pag), s. m., monstruozitate bigemelară, în care feții sînt uniți prin regiunea iliacă; sin. iliadelf; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., monstruozitate bigemelară în care feții sînt sudați prin regiunea toracică și iliacă; ~xifopag (v. xifo-, v. -pag), s. m., monstruozitate bigemelară în care feții sînt uniți de la xifoid pînă la regiunea iliacă.

ILI-, v. ILIO-. □ ~adelf (v. -adelf), s. m., iliopag*.