ijdení, ijdenesc, (ijdăni), v.t. (reg.) 1. A face, a crea, a zidi, a întemeia: „El o ijdenit comuna Ieud că s-o așezat aici cu familia lui...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 260). 2. A naște: „Un prunc mic o ijdănit / Și pe pământ o zânit” (Memoria, 2004: 139). ■ Termenul s-a conservat preponderent în colindele de factură religioasă. – Cf. zădărî (MDA).