IGUANODÓN (< fr.; {s} iguane „iguană” + gr. odont- „dinte”) s. m. Gen de reptile dinozauriene fosile, erbivore, lungi de 10 m, înalte de 5 m, cu stațiune bipedă și sprijin pe coadă în timpul repausului; membrele anterioare erau scurte, pentadactile, cele posterioare puternice, tridactile, cu gheare. Aveau dinți tăioși, zimțați, comprimați lateral. Au fost descoperite schelete complete în depozitele Cretacicului inferior din Belgia.