Ifigenia Prenume feminin modern și rar, cu îndepărtate rezonanțe în mitologia greacă, Ifigénia reproduce pe cale cultă gr. Iphigéneia, cunoscut din operele lui Eschil, Euripide, Strabon, Pindar, Plutarh etc. În vechea onomastică greacă apare un numeros grup de nume personale compuse cu adv. iphi- „cu putere, tare”. Pentru a ne forma o imagine măcar sumară asupra acestora, vom aminti cîteva dintre cele mai frecvente: Iphiágeira, Iphiás (numele unei preotese a zeiței Artemis, în opera poetului Apollonios din Rodos, 295 – 215 î.e.n,, autorul Argonauticii), Iphigenés (corespondentul masc. al numelui în discuție), Iphidámas (apare la Homer în Iliada, la Strabon etc.), Iphiklés (cel mai vechi compus din această grupă, atestat la Hesoid), Iphicrátes (apare la Xenofon) etc. Al doilea element de compunere, radicalul gen- „a naște”, frecvent și el în compunerea multor nume de persoane → Eugen; Ghenadie etc.), este cunoscut și din multe cuvinte comune care aparțin aceleiași mari familii (gen, genă, genetică, geneză, genitiv). Pătruns și în onomasticul creștin, vechiul nume grecesc se răspîndește în unele regiuni ale Europei, dar cum cultul fecioarei din Ethiopia celebrată de biserică avea o foarte redusă popularitate, prezența lui Ifigenia în inventarul prenumelor moderne este datorată mai ales modei numelor clasice și literare. Cunoscută eroină a mitologiei grecești, Ifigenia este fiica lui Agamemnon și a Clitemnestrei. Legenda ei, care a inspirat opere celebre în literatura și muzica universală, este legată de călătoria grecilor spre Troia. Neputînd părăsi Aulida din cauza unui vînt puternic, Agamemnon acceptă, după îndelungi ezitări și frămîntări, ca frumoasa sa fiică Ifigenia să fie jertfită zeiței Artemis pentru a o îndupleca pe aceasta să-i ajute pe greci. Adusă în Aulida de către mama ei, Ifigenia acceptă, de bună voie, să facă acest suprem gest pentru binele Greciei. Dar chiar în momentul jertfei, Artemis o răpește pe tînără, înlocuind-o cu o căprioară și o duce în îndepărtata Tauridă (Crimeea). ☐ Dintre creațiile celebre inspirate de legenda Ifigeniei trebuie menționate tragediile lui Euripide, Racine și Goethe, precum și cele două opere ale lui Gluck, Ifigenia în Aulida și Ifigenia în Taurida.