iestăc sn [At: DA ms / V: istic / Pl: ~uri / E: tc iastyk] 1 Răsadniță de zarzavaturi și legume. 2 Loc unde se țin răsaduri sub bălegar.

istic sn vz iestăc

-ÍSTIC, -ÍSTICĂ suf. „referitor la...”; „preocupare”, „știință”. (< fr. -istique, germ. -istisch, -istik)

ĭestî́c n., pl. urĭ și e (turc. ĭastyk și ĭasdyk, pernă, teren îngrășat în care se pun semințe la încolțit). Munt. Mold. Răsadniță de zarzavat, loc în care se țin răsadurĭ de legume supt băligar. – Și istíc și istî́c. În rev. I. Crg. 13, 115, greșit scris estăc. V. zemnic.

istíc, V. ĭestîc.