iernátic, -ă, iernatici, -e, adj., s.n. 1. Caracteristic iernii. 2. (s.n.) Cantitatea de nutreț necesară oilor pe perioada iernii: „Nutrețul cât îl face pentru oi, îi iernaticu oilor” (ALRRM, 1997, h. 946). 3. (în expr.) În iernatic = a ierna oile la o persoană care are nutreț: „Să dau în iernatic, adică să dau cuiva să le ierneze” (Iapa); „Le dă-n iernatic, dacă n-are fân” (ALRRM, 1997, h. 946). – Din iarnă + suf. -atic (DEX).