O definiție pentru iernătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iernătu sf [At: LB / Pl: ~ri / E: ierna + -tură] (Rar) 1-3 Iernare (1-3). 4 Hibernare.

Intrare: iernătură
iernătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iernătu
  • iernătura
plural
  • iernături
  • iernăturile
genitiv-dativ singular
  • iernături
  • iernăturii
plural
  • iernături
  • iernăturilor
vocativ singular
plural