Definiția cu ID-ul 912684:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IEPURÉȘTE adv. Ca iepurii (cu frică, cu prudență etc.). Săriră din nou șanțul, alergară un timp și apoi se lungiră. Ciuleau iepurește urechile, iscodeau cu privirea. PAS, L. I 53. Țara aceasta neașezată... cu boierii vicleni, stînd iepurește pe două hotare, cu pîră, cu bunturi, nu-și simțea îndeajuns blestemul. SADOVEANU, Z. C. 126. ◊ Expr. A dormi iepurește = a dormi ușor (gata să se trezească la cel mai mic zgomot). El dormea iepurește și cîne de pază nu simțea mai bine ca el apropierea dușmanului. AGÎRBICEANU, S. P. 16. Îl fura somnul și se deștepta iarăși... și iarăși – și iarăși. Dormea iepurește. SLAVICI, N. I 327. Dar tu să știi că eu dorm iepurește; și pe lîngă iști doi ochi, mai am unul la ceafă. CREANGĂ, P. 5. ♦ (În legătură cu verbe de mișcare sau în expresii care sugerează mișcarea) Repede. Cu vreo două ceasuri înainte de a trece trenul, îl văd pe Vîlceag că iese din baraca lui și o ia la picior iepurește în lungul liniei. GALAN, Z. R. 83. Omul o lua, iepurește, la goană. PAS, Z. I 214. Șchiopul fugea iepurește cu pieptul pe coama calului. SADOVEANU, N. P. 19. Eu fuga iepurește prin cînepă și ea pe urma mea, pînă la gardul din fundul grădinii. CREANGĂ, A. 49.