IENÚPĂR (lat. juniperus) s. m. Arbore din familia cupresaceelor, mult ramificat, cu frunze aciculare verticilate, persistente, și conuri (pseudobace) sferice, negre-albăstrui, care conțin 0,2-2% ulei, folosit în industria farmaceutică (Juniperus communis); crește spontan în regiunile de deal și de munte. ◊ I. pitic (Juniperus sibirica sau Juniperus nona) = arbust mic, târâtor, înalt până la 0,5 m, ce crește în părțile mai înalte ale arealului i. comun. ◊ I. de Virginia (Juniperus virginiana) = arbore exotic, originar din America de Nord, introdus în România ca arbore ornamental. Lemnul valoros, cu miros aromat persistent, este folosit la fabricarea creioanelor, a port-țigaretelor, jaluzelelor etc. ◊ Ulei de i. = ulei eteric obținut din distilarea ienuperilor, folosit la fabricarea esențelor aromate și a ginului.