IEDEC, EDEC (pl. -ecuri) sn. 1 ‡ Cal de paradă, povodnic: mulți armăsari nechezînd, povodnici, edecuri cu harșale de sus pînă jos (ODOB.) ¶ 2 ⛵ Remorcă (🖼 2620); a trage la ~, a remorca: remorcația este ceea ce Turcii numesc edec, adică să se tragă barca în susul apei după mal, prin mijlocirea oamenilor (BOL.); un pescar turc trăgea la edec... caicul său încărcat (ODOB.) ¶ 3 pl. Dependențe, atenanse, accesoriu: pe unde se ’ntindeau palatele și ~ urile Mitropoliei, astăzi e obor de vite (VLAH.) ¶ 4 Giuvaer sau obiect vechiu păstrat de la părinți: plecă, ducînd pe mînă un tartan, edec rămas de la părinți (BAS.) [tc.].