O definiție pentru idiolectic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idioléctic adj. m. (sil. -di-o-), pl. idioléctici; f. sg. idioléctică, pl. idioléctice

Intrare: idiolectic
idiolectic adjectiv
  • silabație: -di-o-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiolectic
  • idiolecticul
  • idiolecticu‑
  • idiolectică
  • idiolectica
plural
  • idiolectici
  • idiolecticii
  • idiolectice
  • idiolecticele
genitiv-dativ singular
  • idiolectic
  • idiolecticului
  • idiolectice
  • idiolecticei
plural
  • idiolectici
  • idiolecticilor
  • idiolectice
  • idiolecticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)