O definiție pentru idiolectic
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
idiolectic adj. m. (sil. -di-o-), pl. idiolectici; f. sg. idiolectică, pl. idiolectice
Intrare: idiolectic
idiolectic adjectiv
- silabație: -di-o-
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)