iconar, iconari, s.m. – Pictor de icoane. ♦ (onom.) Iconari, poreclă pentru locuitorii din Văleni-Maramureș: „Vălenarii erau porecliți iconari. Că tot ceva mut s-o dus la o comândare (= înmormântare) și, la cât de bat o fost, s-o întors cu praporii acasă” (Ion Godja Oul, din Văleni). – Din icoană (< sl. ikona) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).